Edvigia's Blog

Sambata dimineata am acceptat invitatia Ancai Duma de a participa la o demonstratie de Latte Art. Am ajuns somnoroasa tare si nu tocmai bine dispusa la Hobby Caffe and Shop. Nu am reusit sa socializez limpede pentru mai bine de jumatate de ora, se pare ca eu chiar nu sunt in stare sa functionez fara cafea, dar salvarea a venit. A aterizat sub forma lui Cristi de la Flying Cocktails.  Acest omulet (spun asta pt ca e foarte inalt, dupa cum bine a observat @arhi intr-o poza) a facut cursuri de specializare la Milano, unul dintre acestea fiind Latte Art.

Pana acum nu stiam cum se fac acele modele in spuma dintr-un cappuccino. Sambata am aflat secretul suprem: spuma de lapte bine facuta se toarna intr-un mod special peste espresso. Miscarile astea le inveti exersand mult! Am fost prima din grup care a vrut sa incerce si, desi am primit ajutorul lui Cristi, in loc de o floricica mi-a iesit un boschet )

De retinut:

- espresso lung: bautura deloc sanatoasa, mai degraba toxica si contine mai multa cofeina decat un espresso scurt;

- mierea nu se toarna peste bauturile fierbinti pentru ca elimina o substanta folosita ca si insecticid;

- cafeaua macinata isi pierde din aroma si propietati dupa doar cateva ore in cazul in care nu e bine sigilata;

Mi-a placut modul in care ne-a explicat Cristi si rabdarea lui de a ne raspunde la intrebari, iar cafeneaua are un design futuristic si o atmosfera primitoare. A fost dragut si ma bucur ca i-am cunoscut pe Anca Duma, Elena Ciric, Oana Bratila, Bogdan Dascalescu a.k.a. Ihearlights, Cristian Sutu, Marian Ionescu a.k.a. Mariciu – oameni cu care socializasem doar in online.

Mie nu imi merge camera telefonului, asa ca am sa “fur” de la Matilda un video si va las un link cu poze facute de Cristian Sutu.

P.S.: pe Cristi il gasiti si la The Vintage Pub

“What am I supposed to believe about you?
You can believe whatever you want. It’s what everybody else does.” ★

“Lie to me” – Pilot 2009

Iti scriu sa iti spun ca imi pare rau. Am realizat ca te-am jignit, ca am fost rea, egoista si ca am scos cuvinte taioase.

Iti scriu sa iti spun ca nu vreau sa ma scuz, ci doar ca regret ca am fost meschina. Imi pare rau ca modul meu de a fi e poate unul brutal, asa am ajuns in momentul asta al vietii mele.

Esti mai mult decat crezi sau decat ti-ai imagina ca poti fi. Esti transparent in ochii mei si iti citesc sentimentele de care esti capabil, iar eu sunt mult mai mult decat transmit sau las sa se vada. Nu am vrut sa ranesc, nu mai stiu sa ma comport conform aprecierii si respectului pe care le port fata de anumite persoane.

Dar sunt deschisa, dispusa sa invat, sa ascult, sa incerc.

Esti o fiinta minunata! ★

Later Edit

Or maybe not!

Eu inca ma mir de rezultatele experimentelor mele sociale. Am mai spus ca imi place sa vad cum reactioneaza oamenii in situatiile pe care le concep special pentru a invata modul in care se comporta mintea umana. Si am mai spus ca eu nu fac nimic intamplator, spre deosebire de multi pe care i-am cunoscut eu gandesc inainte sa spun sau sa fac ceva.

Am invatat ca oamenii sunt confuzi. Nu generalizez, vorbesc doar despre majoritatea celor pe care i-am intalnit. Eu am inteles in timp sa iau doar ce e frumos din jurul meu. Negativul nu se mai leaga de mine pentru ca mi-am dat seama ca nu asta e calea mea spre fericire. Eu sunt un om liber, nu am frustrari, tin departe de mine orice factor care mi-ar putea intrista existenta. Revenind la oamenii confuzi… nu inteleg. Atat timp cat stii ce vrei si accepti ceea ce te face fericit, mai mult decat atat, sa stii ceea ce te face fericit, esti un om liber. Iar eu sunt libera. Nu imi  ignor sau subjug sentimentele ori dorintele doar de dragul principiilor impuse de societate sau de credintele dezvoltate de-a lungul timpului de mediul in care am crescut. Consider ca doar oamenii slabi isi refuza ceea ce ii face sa se simta bine.

Intrebandu-ma de ce se comporta asa am ajuns la concluzia ca ei isi construiesc o zona de confort din care nu ar iesi pentru ca e poate singurul lucru care le ofera senzatia de siguranta si stabilitate. Eu am iesit de mult timp din zona respectiva. Imi asum responsabilitatea faptelor mele, cat si rezultatele acestora. E extraordinar sa descoperi noi sentimente, noi caractere, modalitati de a-ti petrece timpul, de a savura viata in moduri la care poate nici nu te gandeai ca exista. In mod cert nu tot ce e nou, functioneaza pentru toti. Dar imi asum riscul, doar pentru ca stiu ca am avut de castigat enorm, doar incercand.

Stiu ca ma citesti, tu – utilizator vesnic anonim al internetului. Si mai stiu ca iti pui semne de intrebare in momentul asta. Pentru mine e suficient doar sa scriu aceste randuri. Daca as reusi sa te fac sa te intrebi ce iti lipseste si cum poti ajunge sa ai ceea ce te face fericit, as zambi si mai mult. Te invit in lumea mea, o lume in care invat zilnic, una care ma imi da libertatea de care am nevoie ca de aer si ma lasa sa cuceresc teritorii fascinante! ★

Look inside, look inside your tiny mind, now look a bit harder.

Ma stiu cu Dan de cativa ani de zile, suntem amici. Dar cea mai interesanta parte la amicitia asta este ca noi ne-am intalnit cel mai mult in afara Bucurestiului, loc in care am trait pana de curand. Ne-am intalnit la o nunta in Baia Mare, am fost cu Partydul Kiss FM prin tara: Costinesti 1 Mai (2 ani la rand), Cluj(de 2-3 ori), Galati(de cateva ori), Slatina, Petrosani, Sibiu(de 2-3 ori), Predeal(de multe ori), Sinaia si in afara tarii, Paris! Cred ca mai sunt locuri dar nu imi aduc eu aminte.

Despre Dan:
Dan e vesnic obosit, dar nu se plange.
Dan e un MC foarte bun.
Dan poarta Ray Bans si Conversi.
Lui Dan ii place rockul si da din cap si pe Parazitii.
Dan e punctual si isi organizeaza timpul foarte bine.
Dan are simtul umorului.
Dan citeste. Carti.
Dan e tata.
Dan e fun.
Dan e un spirit liber.

Citez din Dan:
“Distractia e munca mea.”
“Paaaaartiiiiieee.”
“Walking down the street with my Nikes on.”
“Ne vedem maine in fata la turn, da?”
“Prrrrrrrraaaa”

This is not a kiss ass post. This is just Dan Fintescu! ★

I felt wonderful at some point. Dar m-am pierdut, m-am abatut de la drum. Ma simt minunat si acum, dar nu mai simt ce simteam. Sunt in alta lume, printre alte stele, caut cu zambetul pe buze. Nu stiu ce caut, probabil un anume zambet. Unul sincer, unul frumos, unul mai presus de orice. ★

Am invatat ca fericirea nu vine la comanda si nici nu e un rezultat al unui motor de cautare. Nu poti sa alegi un om si sa spui: da, tu o sa ma faci fericit, iar eu… eu o sa te fac fericit. In schimb poti simti asta. Cred cu adevarat ca poti simti, dar in acelasi timp cred ca poti confunda sentimentul de apartenenta, de simbioza perfecta cu dorinta ta de a fi cu zambetul pe buze.

Am observat ca exista o tendinta de a te convinge ca esti fericit. “M-am hotarat sa fac bebe, yeeey, sunt fericit!”, “Ma casatoresc cu o persoana pe care am cunoscut-o de cateva luni, yeeeeey, ce fericit sunt!”, “M-am cuplat cu o persoana imediat ce ne-am cunoscut, sigur e dragostea vietii mele! Ce fericit sunt!”. Da, sigur, poate fi si adevarat, dar in cate cazuri? Nu inteleg de unde disperarea asta de a forta lucrurile, de a te obliga sa fii fericit! Acum! Push the button!

Si peste cativa ani strangi frustrare si tensiune suficient pentru o criza de varsta a doua si poate chiar pentru un abonament cu bonus de la psiholog. Pentru ca in interior stii ca ceva nu e in regula, e la fel ca atunci cand vrei sa faci un puzle si fortezi doua piese sa se lege; imaginea seamana, conturul e aproape perfect, sigur e greseala din fabricatie. Nu, nu e asa, e o piesa care intra perfect. Daca nu ai gasit-o, nu trebuie sa te multumesti cu una care seamana dar nu prea.

Umbla pe facebook o intrebare zilele astea: “Fericirea este… ?”; am completat cu “in mine”. E simplu, cat si ce vrei sa intelegi din ce te inconjoara si… din ce simti. ★

“In other words, please be true…”